Oare pana unde pot merge compromisurile intr-o relatie? Adica singurul mod de a face lucrurile sa mearga este sa renunti la principii, valori si placeri personale pentru a-l face pe celalalt fericit? Bineinteles ca intr-o situatie ideala, acestea ar trebui sa coincida.
Numai ca nu exista asa ceva..
March 21, 2007 at 4:14 am
io cre’ ca intr-o solutie ideala fat frumos tine cu steaua si ileana cosanzeana cu dinamo — niciodata lucrurile astea nu o sa coincida. si cred ca intr-o relatie ideala exista compromisuri, chiar nu putine.
dar sateno, ce e cu metafizicile astea pe blog in ultima vreme? i miss you being yourself 😀 anything new and juicy lately?
March 21, 2007 at 4:22 am
Oho! Cam da!
Pregatesc un post referitor la the new and juicy stuff in my life!
Va urma…
March 21, 2007 at 6:17 am
bai deci, daca trebuie sa renuntzi la principiile tale si sa tot faci compromisuri, aia nu e o relatie sanatoasa. aia e o durere de cap.
ok, intr-o relatie trebuie sa te mai schimbi sa te mai adaptezi la celalt, etc, etc, dar numai pana la un anumit punct. care punct? imi scapa.
oricum prea multe “sacrificii” de genul renuntzat la principii, etc, nu fac decat sa te frustreze si cu timpul sa se erodeze treaba.
March 21, 2007 at 9:37 pm
Daca multumirea ca il vezi pe celalalt fericit este mult superioara frustrarii ca renunti la prea multe lucruri, atunci poate va merge. Dar nu cred ca va merge forever and ever, va fi ok numai in acea perioada de inceput cand esti f. indragostit de celalat…cand se va termina aceasta perioada (mai devreme sau mai tarziu sigur se va termina!), nu cred ca va fi prea bine!
March 21, 2007 at 9:46 pm
Locke bravo! You said it perfectly!!!